O scurta secventa din viata mea,reprezentata intr-o carte: Panza de paianjen - Cella Serghi.

"Pana sa spun ceva,mi-a soptit in ureche,ca o sarutare:

-Vreau sa te tin in brate,Diana!

Si,intr-o clipa,a trecut peste fereastra,bratele mele,au fost dupa gatul lui,m-am lipit de el,toata si suferinta mea s-a topit.Voiam sa ma conving ca nu e numai un vis,ca intr-adevar ne iubim,ca ne-am impacat,ca Alex e al meu.Doamne,cat il iubesc!

Am intrebat,lipita de el toata:

-Ma iubesti,Alex?

-De ce intrebarea asta?

-Fiindca vreau sa stiu si fiindca imi place sa aud..

Ocoleste raspunsul.

...................

Ca sa-l recastig,il sarut binisor,abia atingandu-i buzele,necajindu-l numai,apoi din ce in ce mai insistent dar calculat,asa cum am invatat de la el..si reusesc sa-l exasperez,sa-l fac sa nu mai aiba decat un singur gand,o singura dorinta.Vreau sa ma iubeasca si stiu ca asta nu se poate acum decat daca il fac sa confunde dorinta cu iubirea.Si ce umilita ma simt![........]

O tristete imensa,un fel de deznadejde calma s-a revarsat in toata fiinta mea.Alex nu tinea sa ramana singur cu mine.Alex nu ma iubea.[.......]

Imi curgeau lacrimile pe obraz,fara rost,fara sa fiu trista.Aveam chef sa rad,dar nu radeam,nici nu vorbeam,doar duceam paharul la gura,sorbeam din el si la urma intindeam bratul si cineva il umplea iar.Descopeream placerea de a bea.[.....]

-Alex,nu te mai iubesc,stii?

Nu mai stiu daca am ras sau am plans.Alex mi-a inconjurat umerii cu bratul,m-a strans langa el.

-Nu vreau,Diana,nu vreau sa nu ma iubesti..Ar fi prea trist.

-De ce?

-Fiindca eu te iubesc.

-Ma iubesti,tu?!Alex,tu ma iubesti?!Adevarat?!Pe mine?! Chiar pe mine?!

Iar nu stiu daca am ras sau am plans..

-Nu ma iubi,Alex,sau iubeste-ma..nu mai stiu..Nu stiu ce vreau,nu-mi pasa de nimic.E bine asta-seara..[........]

Si iata,jocul obositor continua ,mizeria morala e parca si mai prezenta.Caut sa inteleg cum am ajuns aici.Ce e fericirea?Ce caut?Daca m-ar fi intrebat cineva,cu o luna inainte,ce e fericirea,as fi inceput asa,ca la scoala:"Este cand...Este cand vine Alex..sau numai cand il astept pe Alex..Am pe cine sa astept cu drag.Poate atat imi ajunge"[...]

Il iau de gat,il sarut si simt ca-l voi iubi totdeauna.Ca asta este si va fi "fericirea".Dar in ziua urmatoare ii telefonez ca vreau sa-l vad si-mi raspunde:

-Nu pot,am aici un prieten,jucam sah.

Nu inteleg de ce nu-i spune acelui prieten ca trebuie sa iasa din casa neaparat,ca e ceva important,sa-i dea o explicatie oarecare sau sa-l lase sa inteleaga adevarul..

Totul se limpezeste in bezna unei nopti de insomnie.Inteleg ca dragostea mea pentru Alex a fost tesuta din doi,din asteptare,din frica,din remuscare si mai ales,din nevoia de a fi cu orice pret fericita..[....]

-Diana,sunt nenorocit.

-De ce?Ce s-a intamplat?

-Te iubesc si sunt gelos.Nu pot trai fara tine,mi-e peste putinta,crede-ma.

Nu am spus nimic.

-Diana,spune-mi,ce-i cu "frumosul" ala care se tine dupa tine tot timpul?Si cu "uratul" care a venit acum?Sunt gelos,Diana!Nu mai am orgoliu.Te iubesc.Tu esti a mea,ma..Nanuc,nu pot trai fara tine![....]

-Cum ma gasesti,Alex?

-Nu pot sa-ti spun cum.Vezi,frumoase mult sunt si alte femei,pe cand tu...Diana,in toate femeile te-am cautat pe tine..[...]

L-am luat de gat si ne-am sarutat ca dupa o lunga absenta si ca un juramant ca niciodata nu ne vom mai desparti.Apoi i-am sarutat parul,fruntea.(Voiam sa ma conving ca exista,ca suntem impreuna iar,ca fericirea e in mana mea,concreta,asa cum e scoarta unui copac,o ceasca,o carte.)"

Cartea amagirilor - o carte ce mi-a ramas intiparita atat in minte cat si in suflet.

"Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine."
 Emil Cioran

O sa te piarda..

E o noapte murdara afara, o ploaie neagra de vara, trotuare lucioase si frig ca frica din oase. E rece! Rece ca cerul din palma, cacealma, ceara, cere-ma odata! Dumnezeu e casa, ea nu pierde niciodata.

Pierzi doar tu, doar gandul ca maine-i alta zi de hranit! Fondul pe cearcanii gri ai diminetii, isi misca genele gingas privind fundul gentii. Isi ascute ochii si zambeste acestor spectatori de zi cu zi, de parca n-ar stii ca sunt pierduti intre cladiri, periferii si maini julite-n jucarii stricate.

Ca viata-i ieftina, da stai in spate si intelegi jumatea ta golita. Cum au trecut atatia ani si iti zambea regretul in oglinda.

Ce gust au lacrimile cu rimel, genul asta de iubiri, inima cu zimti ce taie orice, de la radacini. Ne ratacim maracini pe strazi cu capete spre cer, un camp de maci ca in tabloul meu de la parter.

Pierdut de balustrade, perdele si genti de piele, cu ochii in asfalt calca marunt, fereste baltile prin ploaie si inspira adanc. “Parca-i mai curat aerul cand ploua”, se gandeste, si sopteste: “Ce urat!”.

Regreta ca nu a luat un taxi dar de unde atatia bani, sti cat e kilometrul? Si unde pui ca e satul sa-i zici de vreme sau ce trafic e in centru. Taximetristii-s ca dentistii. Noi asteptam sa zic “gata” si ei doar schimba placa.

In fine, prefera sa mearga pe sine, un tramvai, niste ceai si o carte, cateva statii si poate, o cafea la aparate, un expreso scurt, nu poate sa stea mai mult.

Stii, e vorba despre ea, e singura si el stie ca sigur n-are stare de nimic. Are nevoie de el si are pofta de iubit.

El e un tip amuzant, spune prostii! O face mereu sa rada, nu ca incearca dar ii place sa o vada cum il soarbe din priviri, zambid ca o mie de copii. Nu arata ca ar sti ca o sa-l piarda intr-o zi.

Eu sunt un tip amuzant, spun prostii! O fac mereu sa rada, nu ca incerc dar imi place sa o vad cum ma soarbe din priviri, zambid ca o mie de copii. Nu arata ca ar sti ca o sa ma piarda intr-o zi.

Nici una nu arata ca ar sti
ca
o
sa
te
piarda,
intr-o

zi.

..

Invitatie la vals..

Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu.Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem.De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.

Ai zis ca nu pleci..

Cand te gandesti la ea iti tremura mana,

Daca te doare de ce nu spui stop,fault

De azi iti promit eu ca nu te mai caut! :-j