Fluturi negri pictaţi în alb.

Cu ochii culoare cenuşă, o vad tânjind cum plange şi bate tare-n uşă de parcă ar fi a ei şi vrea să
intre şi nu ştie, cine este cel ce are chei. Doar vrea să-i vorbească şi prin vizor e atât de simplă
şi frumoasă, şi bate şi cu pumnii, parcă e un copil, atât de dulce şi plange ca nebunii. Îmi tremură
mâna pe clanţă, iubito, tu nu şti ce demoni-mi zac adânc sub faţă şi ştiu că par deosebit, dar eu nu
mă plac aşa de mult, deci tu te înşeli amarnic. Aşa că pleacă de la uşa mea, ce suflet deschide şi
nu despride buzele lipite de săruturi, "de ce?", muzele mele te-or ucide. Deci, vezi, cine strigă
acum "Deschide"?

Nu-mi eşti tu singura şi sigur că sunt clipe,
Când ochi-mi cară sticle
De lacrimi şi mă prinde
O palma caldă şi-mi e
Din nou un dor de tine,
De noi şi stele din retine,
Acum ce curg sub ochii tăi şi ne
Vede şi universul vesel,

Dar...
Când mă pierd
De pieptul tau, un
Dumnezeu mă
Vinde,
şi oricât
Tu mă vrei, eu
Nu îţi pot
deschide!

O vreau în palma mea şi îi simt ca un viscol toată răsuflarea, şi un ecou de culoare ori-de cate ori
bate tare, îmi bate un fluture în plămânii, şi o simt în ochii mei cum moare. Dar frica-mi stă în
iala, în prag şi-n degete, "De ce te fereşti, nu sti, cine te cere?".Şi simt ca o granţă tot tocul
uşii mele, de ce atât de rece-mi stă, lacrima pe gene şi mă cere, "lasă-mă să intru, omoara-mă
afara", plâng ca un prost pe o uşa imaginară. Iar mă agit, iar ea e nerăbdătoare, tremură şi ţipa e
ca nisipul ce aşteaptă mare, e clepsidra-ncepătoare, nu se ştie dacă va, aşteptă să cadă şi ultimul
fir din ea, şi cad răscolit şi repet la nesfârşit "pleacă, pleacă de aici nu vreau să deschid!". Nu
vreau buzele lipite de săruturi "de ce?", nu vreau să te am, că o să plângi şi tu la fel de tare ca
cele...

Ce au bătut la uşa asta, la rândul lor şi ele.
Îmi râd azi în faţă, regretele
Cu buzele arse pline de semnele
Ce le las de obicei cu paşii pe umele,
Ce cad în spatele meu, doare dar aşa e.
Bate, nu ştie, şi deschid, dar închid repede,

Căci...
Când mă pierd
De pieptul tău, un
Dumnezeu mă
Vinde,
Şi oricât
Tu mă vrei, eu
Nu îţi pot
deschide!

Şi m-am, trezit pe coridor, eram în faţa uşii ei,
Şi tot băteam ca un neghiob, fară să ştiu ce trebuie să-nchei,
M-am ridicat şi am vazut uşa cum pleacă
Şi am auzit în spatele ei, o fată ce plângea.
Am coborât, prea doborât afară,
Şi-am plâns şi eu cu ea...

Uite-mă cu răutatea ce o plâng
Uita-mă cu tot şi toate ce mai sunt

Uite-mă cum vreau şi eu să uit de tine, şi am fugit, uite!
Mă voi întoarce după tine şi nu voi mai greşi promit, căci...

Am ziua de ieri şi am ziua de azi şi mâine îmi va fi prea frică să te văd
Calm, iau ziua de-mi scalzi în tine, îmi-dau voie să o port...

Între somn şi pastile,
Între moarte şi boală,
Între creion şi coală,
Între palme şi sfoară,
Între deget şi flamă,
Între cercani şi spoaială,
Între iarna din mine şi vara de afară,
Între mine şi monstrul ce am fost odinioară,
Între o minciună frumoasă şi un te iubesc...

Tu iartă-mă, nu pot să mă opresc!
Nu-mi deschide, nu vreau să mă regăsesc.

Nu pot să-mi găsesc cuvintele ce
Sub albastrul cerului tău stau moarte,
Vezi că mă bate soarele tău în pleoape!

Sunt numele tău stau necunoscut poate
Vezi şi tu cât poate să mă poarte,
Parte dintr-o carte, final nefericit,

Cască-mi tu toate rânile ca să le simt!
Moarte dintr-o joacă, şi-n gol stau şi ţip:

Stric orice ating, lasă-mă singur să strig...