Lacrima nopţii...

Simt ca innebunesc,cand trece fiecare ora fara ca macar sa iti aud vocea.Doare...mai tare decat orice durere provocata fizic.Ai disparut in ceata...oare o sa te pierd din nou?De asta mie cel mai frica.Timpul trece atat de greu cand tu nu esti aici si simt cum fiecare ora se transforma in zi si simt ca nu mai pot suporta nici macar o secunda fara tine langa mine.Inima imi bate foarte tare,lacrimile nu vor sa se opreasca simt ca raman fara rasuflare.De abia mai reusesc sa ma tin pe picioare,ascultand melodia noastra si incercand sa nu ma mai gandesc la nimic care m-ar putea intrista.Totul e in zadar incerc sa privesc pe geam,dar nu vad decat intuneric.Poate pentru ca nu esti aici sa-mi aprinzi lumina sau poate doar pentru ca e seara.Ma chinui sa citesc mesajele in care spui ca iti e dor de mine,insa sunt prea obosita sa le vad clar.Linistea noptii e apasatoare...nu suport atata liniste...eu inca plang,dar fara sonor...nu vreau sa trezesc pe nimeni.Stau cu poza ta in fata si ma gandesc oare de ce nu-mi raspunzi la telefon...de ce iti bati joc de mine...de ce spui ca iti e dor de mine daca nici macar nu incerci sa ma suni?..Intreb aiurea oricum stiu ca nu voi primi nici un raspuns.Toti mi-au spus ca sunt o proasta pentru ca tin la tine,un prost,nu le dau ascultare desi mie frica sa nu se intample ca la inceput eu tot sper la mai bine chiar daca nu sunt o fire optimista.Te iubesc,A.! :* Si mereu te voi iubi...si stii asta..