Agonia.

 Porţile unui nou univers se deschid cu paşii plăpânzi ai destinului ce reprezintă singura rază de speranţă care luminează orizonturile sufletului. Destinul, ce uneşte cele doua inimi rătăcite, distruge unicul impediment ce se află în calea fericirii lor - bariera timpului, risipind blestemul ce o ţinea încătuşată de o eternitate. Trăind şi respirând fărâmele timpului, trăind printre amintiri şi vagi iluzii, abandonată în propria lume, fata ce nu a avut şansa să primească sărutul libertăţii şi să nu-şi poată simţi viaţa pulsând prin vene, acum se eliberează de orice fel de încătuşare şi păşeşte pe un tărâm nou ghidată de însuşi iubirea. O poveste născută dintr'un fior de amintire ce se zbate să nu fie uitată, măşti purtate pentru a ascunde adevaratele identităţi, cuvinte ce ascund adevarata pasiune şi totul pentru a da viaţă unei amintiri. O amintire ce schimbă cursul unei întregi existenţe şi salvează o viaţă ce părea pierdută încă de la început şi, totuşi, începutul şi sfârşitul vor rămâne necunoscute chiar şi pentru ea. Oare cât de departe o pot duce paşii? Pentru cât timp va putea supravieţui în acea lume nouă şi cât de mult se putea încrede în acel străin ce o iubeşte?...întrebări la care nici ea nu putea răspunde. Se zice că timpul trece,însa timpul nu trece niciodată,noi trecem prin timp...De când însusi timpul m-a incâtuşat propria viata nu-mi mai apartine din momentul in care existenta mea a inceput sa se prelinga si sa devina una cu nisipul eu nu pot simti,nu pot visa,nu pot spera.Blestemata,incatusata,izgonita!Traiesc din amintiri si pentru amintiri...imagini ce imi zidesc acest glob de sticla.Ratacind parasita prin ramasitele unei false existente.Timpul imi e tovaras si totusi nu-l cunosc.M-a incatusat si m-a lasat sa zac in agonie o eternitate.Oare trezirea mea putea fi posibila?Chiar as fi putut renaste?Insa fara sa-mi dau seama eternitatea mea putea fi limitata.Sau era doar o iluzie?

Cand destinul prin soaptele sale,mi l-a adus pe cel care avea sa ma schimbe..viitorul meu a luat un alt curs dand nastere emotiilor de mult pierdute.Am indraznit sa vad,sa simt sub privirile lui....el-cel care a intrezarit in mine viata,cel care m-a facut sa fug din ghearele agoniei,sa simt prezentul si sa-mi visez viitorul...La caderea noptii si cele mai aprige dorinte pot lua nastere...si pasesti pe un taram al viselor unde totul devine posibil,unde te poti lasa atras in valtoarea pasiunii.Ganduri,soapte,atingeri ce te fac sa vibrezi sub presiunea lor.Saruturi prelinse pe intreg trupul facand sa arzi de dorinta.Purtati de valurile pasiunii cad prada propriului vis.Unicul taram unde se pot intalni,unde se pot simti si se pot atinge si care ii permite sa-i sopteasca ''te iubesc!'' singurul ce poate distruge bariera timpului.Sentimentele ascunse in spatele unor simple cuvinte ies la iveala..aducand cu sine legamantul iubirii si promisiunea unei noi vieti plina de speranta.Destinul zugravind prezentul,uneste  drumurile a doua suflete ratacite..