„Buimăciţi de somn, fără să ne recunoaştem (n-avusesem, pînă atunci obişnuinţa de a dormi împreună), fără cunoştinţa limpede a situaţiei, gurile noastre se sărutară lacom, trupurile noastre se lipiră arse de aceeaşi văpaie şi, ascultînd de o poruncă ce nu avea nevoie de înţelegerea cuvintelor, se avură. Totul se petrecu organic, nebulos, între somn şi trezie. N-am întîmpinat nici cea mai uşoară împotrivire din partea ei. Dimpotrivă. Sînt încredinţat că şi ea suferi aceeaşi poruncă odată cu mine. Camera era scăldată într-o lumină ireală, încît uitîndu-ne unul la altul, păream arătări străvezii ca dintr-o poveste fantastică de Ewers. Ea întinse mîinile şi mă chemă cu ele. Apoi mă strânse în neştire, mă lipi de ea, mă sărută de zeci de ori într-o singură sărutare.
.. .Cînd răscolesc clipele acestea care au ceva din adîncul nepătruns al firii, mă cutremur întotdeauna de voluptate şi spaimă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu