Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

Am sărutat-o chiar pe această femeie care nu mai era a mea, era a morţii şi am privit-o cu indiferenţa cu care priveşti un tablou!Nimeni n-are de ajuns, niciodată!
Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.
Dragostea e frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E o preferinţă sinceră.
Se pot despărţi aşa uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte pe ea de nu-l poţi desface decât cu suferinţe de neîndurat... dar două suflete care s-au împletit... au crescut apoi laolată?
Iubeşti mai întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită.
Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai suferinţa o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cântă sublim lebedele.
Mă chinuiam lăuntric ca să pot să par vesel... Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicol, fără simţul realităţii şi naiv ca un predestinat "coarnelor"...