Sunt oameni cărora le este dat să guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriză este o surpriză dureroasă şi orice experienţă un nou prilej de tortură.
joi, 27 decembrie 2012
joi, 20 decembrie 2012
Vreau sa fim..
Pierdem noptile prin centru, pe strazi fara lumina,
Ascunsi dupa cortina, de parc-am comite vreo crima.
Bonnie and Clyde, let me ride in masina
Pana raman fara benzina, ascultand in surdina
ITP! Stim amandoi – Deliric e de vina!
Parca te stiu de-o viata, zici ca mi-ai fost vecina.
Acum te porti ca o straina da’ nu-ti port pica
E ok, stiu ca totul se termina la o adica! ;)
Ascunsi dupa cortina, de parc-am comite vreo crima.
Bonnie and Clyde, let me ride in masina
Pana raman fara benzina, ascultand in surdina
ITP! Stim amandoi – Deliric e de vina!
Parca te stiu de-o viata, zici ca mi-ai fost vecina.
Acum te porti ca o straina da’ nu-ti port pica
E ok, stiu ca totul se termina la o adica! ;)
miercuri, 19 decembrie 2012
She's my pumkin pie!
Nu prea știu de ce-ți scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă. Poate că-mi scriu chiar mie. – Antoine de Saint Exupery
Prietenia înseamnă a fi frate și soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiași mâini. – Victor Hugo
Prietenia înseamnă a fi frate și soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiași mâini. – Victor Hugo
sâmbătă, 15 decembrie 2012
miercuri, 12 decembrie 2012
Umbra Noptii.
Tremura din tot corpul. Am dat să-l ating,
dar am ezitat, dându-mi cu mirare seama că mi se înmuiasera
picioarele. Nu-mi fusese niciodată atât de frică.
Gemetele lui mi-au întrerupt sirul gândurilor.
– Cine esti?
Băiatul se uita fix la mine. Ochii lui aveau culoarea muschiului
de copac, o nuanță pală de verde-gri. Am rămas o clipă pierdută
în ochii lui, în privirea aceea întrebătoare, care se contura în
pofida durerii...
dar am ezitat, dându-mi cu mirare seama că mi se înmuiasera
picioarele. Nu-mi fusese niciodată atât de frică.
Gemetele lui mi-au întrerupt sirul gândurilor.
– Cine esti?
Băiatul se uita fix la mine. Ochii lui aveau culoarea muschiului
de copac, o nuanță pală de verde-gri. Am rămas o clipă pierdută
în ochii lui, în privirea aceea întrebătoare, care se contura în
pofida durerii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)