Dumnezeu: o amăgire de Richard Dawkins

''Religia este excelentă pentru a controla oamenii obişnuiţi.” - Napoleon Bonaparte
''Nu încerc să-mi imginez un Dumnezeu personal;
este destul să mă uit plin de uimire la structura
lumii, în măsura în care ne permit inadecvatele
noastre simţuri să o apreciem.''-Albert Einstein

''Unii oameni au despre Dumnezeu vederi într-atât de largi şi
flexibile, încât este inevitabil să-1 găsească oriunde l-ar căuta.
Putem auzi că „Dumnezeu este adevărul cel din urmă", sau că
„Dumnezeu este universul". Desigur ca, la fel ca oricărui alt
cuvânt, termenului „Dumnezeu" i se poate da orice înţeles am
dori. Dacă vrei să spui că „Dumnezeu este energie", atunci îl
poţi afla pe Dumnezeu într-un bulgăre de cărbune.
Weinberg are cu siguranţă dreptate că, dacă nu se vrea ca termenul
Dumnezeu să devină complet inutil ar trebui ca el să fie folosit în modul
în care oamenii s-au obişnuit în general: să denote un creator
supranatural „potrivit pentru a fi venerat".
O mare confuzie este generată de lipsa de discernământ între ceea ce
poate fi numit religie einsteiniană şi religie supranaturală. Einstein
menţiona uneori numele Dumnezeu (şi nu este singurul om de ştiinţă
ateu care face acest lucru), dând astfel ocazia la neînţelegeri din partea
supranaturaliştilor dornici să-şi revendice un astfel de gânditor ilustru ca
pe unul de-al lor.[...]

Gândurile şi emoţiile omeneşti emerg dintr-o extrem de complexă
interconectare a entităţilor fizice aflate în creier. Din perspectiva
naturalismului filosofic, un ateu este cineva care crede că nu
există nimic dincolo de lumea naturală, fizică, nicio inteligenţă
supranaturală care pândeşte dincolo de universul observabil, niciun
suflet care supravieţuieşte trupului, şi nici minuni — cu excepţia
fenomenelor naturale pe care încă nu le înţelegem. Dacă există ceva
care pare a se afla dincolo de lumea naturală, aceasta se întâmplă
pentru că nu îl cunoaştem suficient în prezent, dar sperăm ca în
viitor să-1 cunoaştem; fi să-1 aducem în sfera naturalului. Atunci
când descompunem un curcubeu pentru a-1 cerceta, acesta nu va
apărea mai puţin minunat.[...]

Ceea ce aţi citit despre convingerile mele religioase a fost
desigur, o minciună, o minciună care este repetată în mod sistematic.
Eu nu cred într-un Dumnezeu personal şi niciodată nu
am negat acest lucru, ci am afirmat-o în mod limpede. Dacă
există în mine ceva ce poate fi numit religios, atunci este admiraţia
neţărmurită faţă de structura lumii, în măsura în care o
poate revela ştiinţa.''