Ma trec calduri, sub paturi de marmuri, prin paduri si guri ce spun ca o sa-mi creasca pe
mormantul meu de gand, numai tutun?
Si rad acum vazand raze de soare in fum, visand zale ce cad din soarele meu de scrum
si voci ce-mi zic simte-ma, asculta, atinge, dar cu frica! Pentru ca te mint!
Ma simti din fum ca o funie ce te ridica. Si-mi spune, mergi cu regi reci, pe lumea plina si o sa
treci prin irisi seci de nicotina, sa nu-i privesti! Si vesti ce vin cu fum pe foi, sa nu le
citesti! Si cesti de semne in cafele de la zei, sa nu le bei!
Fumez privind numai un cer in ochi, ce plange cu timpul, ce-mi arde asa de dulce cand ajunge la
filtru. Si-mi tremura si dintii, de-mi ia si suflul fumul dar, ramane pe cerul gurii un gust ce il
ador, amar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu